Autismul virtual

Psiholog Magdolna Minzatu

          Autismul virtual are la bază o nedezvoltare corespunzătoare a sistemului neurologic, din cauza lipsei de stimulare psiho-motrică și senzorială. Comportamentele specifice „autismului clasic”, apar şi în forma „autismului virtual”, din acest motiv este denumit autism. Denumirea de ,,virtual” se referă la faptul că există o legătură de cauzalitate directă între: consumul excesiv (peste 4-5 ore/zi) de mediu virtual (sub formă de: televizor, smart-phone, tabletă, laptop etc) şi comportamentele specifice: Tulburării din spectrul autist. Este important de reținut că: NU toți copiii expuși mediului virtual pot prezenta tulburări în dezvoltare, dar atunci când există deja o predispoziție genetică, se pot instala simptome din spectrul autist și nu numai.

• Cum se manifestă autismul virtual?

Specialiștii susțin că simptomele autismului virtual coincid cu cele incluse în tulburarea din spectrul autist:

• Copilul nu răspunde când îl strigi pe nume;
• Lipsește menținerea contactului vizual;
• Mișcările copilului sunt repetitive, stereotipii;
• Folosește mai degrabă o anumită parte a jucăriei decât jucăria cu scopul său (de exemplu: nu duce telefonul la ureche).
• Dezvoltare motrică întârziată;
• Întârzieri sau tulburări în dezvoltarea limbajului.
• Nu imită gesturi, activități sau sunete;
• Copilul nu explorează mediul la fel de mult ca cei de vârsta lui sau nu îl explorează deloc.
• Evită apropierea fizică sau nu cere în brațe ori nu îi place să fie ținut în brațe;
• Nu răspunde la întrebări, chiar și non-verbal, nu cunoaște părțile corpului;
• Nu arată cu degetul și este posibil să nu poată urmări ceea ce îi arată cu degetul altcineva.
• Copilul nu recunoaște cine e mama, tata și nu caută obiecte ascunse;
• Copilul nu cere aprobarea vizuală.
• Copilul evită să interactioneze cu alti copii și nu este interesat să initieze un joc, nu se joacă ,,de-a ceva”;
• Părinții s-au întrebat cel puțin o dată dacă nu cumva copilul este surd sau are tulburări auditive.
• Crize puternice de plâns;
• Copilul nu înțelege comenzi simple și pare să răspundă sau să execute „doar când vrea el”;
• Copilul prezintă mișcări de autostimulare: fie miroase obiectele sau le linge, fie se leagănă, lovește cu obiectele sau flutură mâinile ori merge pe vârfuri, fie se învârte în cerc;
• Copilul preferă rutina și pare deranjat când apar modificări în programul său zilnic;
• Uneori pare că nu simte durerea;
• Nu îl înțelege pe NU și nu recunoaște pericolele (de exemplu: pe stradă nu înțelege pericolul mașinilor, acasă nu înțelege pericolul înălțimii, nu se oprește când părintele spune „NU” sau „stop”);
• Are dificultăți în a empatiza cu cei din jur;
• Este posibil să nu suporte unele texturi sau face preferințe pentru unele alimente, prezentând tulburări în alimentație;

Copilul poate să prezinte doar câteva dintre simptomele enumerate mai sus, iar pentru evaluare și diagnosticare, se lucrează în echipă formată din: medic psihiatru, psiholog, neurolog, logoped, kinetoterapeut.
​

• Cum putem preveni autismul virtual?

Academia Americană de Pediatrie a transmis următoarele recomandări: până la 18 luni, copilul nu are voie să stea deloc în faţa micilor ecrane, între 18 şi 24 de luni - maximum 30 de minute/zi şi numai cu un adult în preajmă, care să îi prezinte şi să îi explice ce se întâmplă la televizor, între 2 şi 6 ani - maximum o oră/zi şi între 6 şi 12 ani - maximum 2 ore/zi. Studiile efectuate în domeniu arată că, dacă depăşim aceste recomandări, la anumiţi copii pot apărea: tulburări din spectrul autist, probleme de atenţie, obezitate, întârzieri cognitive, probleme de somn, întârzieri ale limbajului etc.