Dr. Andreea Căpîlna
Medic primar de boli infectioase Medic primar epidemiologie Atestat de studii complementare in Medicina de Calatorie ✈️ Medicina de călătorie – Călătorește în siguranță, bucură-te fără griji! 🌍 Planifici o vacanță sau o călătorie de afaceri? Asigură-te că ești pregătit pentru orice provocare medicală pe care o poți întâlni! 🔹 Ce este medicina de călătorie? Este ramura medicală care te ajută să te protejezi de boli infecțioase (bacteriene, virale, parazitare sau fungice) și să faci față diferențelor de climă, altitudine sau fus orar. 🔹 De ce ai nevoie de o consultație înainte de plecare? ✔️ Recomandări personalizate pentru destinația ta ✔️ Vaccinări esențiale pentru prevenirea unor boli precum malaria, febra galbenă, hepatita A/B, febra tifoidă sau meningita ✔️ Ghid pentru gestionarea tratamentelor cronice ✔️ Sfaturi privind măsurile de igienă și siguranță alimentară ✔️ Kit medical de călătorie adaptat nevoilor tale ✔️ Informații despre clinici și servicii medicale din zona vizitată 🔹 Vaccinarea – primul pas către o călătorie fără griji! Multe destinații exotice impun vaccinări obligatorii sau recomandate pentru a preveni riscurile de sănătate. Protejează-te și pe cei dragi luând măsurile preventive potrivite înainte de a porni la drum! Un om informat este un om protejat! Nu lăsa sănătatea la voia întâmplării. Programează-ți acum consultația și călătorește fără griji! 📅 Programează o consultație pentru tine și familia ta! ☎️ Contact: 036800550 🌐 Website: www.neuromedica.ro
0 Comments
Psiholog Georgiana Stancu
De cele mai multe ori, părinții simt atunci când este ceva în neregulă cu copilul lor și decid să ia măsuri. Decizia de a merge cu copilul la logoped este, de cele mai multe ori, amânată până devine absolut necesară. Este greu de acceptat pentru părinți că are o problemă copilul, dar cu cât problema este mai veche cu atât mai greu va fi de rezolvat, de aceea trebuie să ceară ajutorul unui specialist cât mai rapid după observarea unor semne de îngrijorare în privința dezvoltării limbajului copilului. În cazul în care vizita la logoped este recomandată de către medicul pediatru sau educatoarea copilului, este mai clară necesitatea unei evaluări logopedice, de aceea ar fi ideal să existe o colaborare între medicii pediatri, educatoare si logopezi. Semne care ar trebui să ne îndemne sa apelăm la o evaluare logopedică cât mai rapid ● Copilul are o întârziere în emiterea sunetelor sau cuvintelor, fie nu a vorbit deloc, fie a stagnat sau a regresat după o perioadă în care începuse să silabisească sau chiar să vorbească, ● Copilul nu vrea să mai vorbească după un eveniment traumatic, o sperietură cauzată de o întîmplare gravă sau interacțiunea cu o persoană agresivă, ● Copilul a început să se bâlbâie din cauza emoțiilor sau a grabei și de aceea se simte stingherit să vorbească, mai ales cu persoane necunoscute sau care îl critică din această cauză, ● Copilul nu reușește să pronunțe corect unul sau mai multe sunete și din această cauză vorbirea devine greu de înțeles sau stârnește râsul altor copii, fapt care ar putea provoca traume pe termen lung și probleme de învățare la școală, ● Copilul face des confuzii între sunete asemănătoare sau între litere care se oglindesc (p-b, d-b) și are o mare dificultate în a citi sau scrie corect, ● Are un vocabular foarte slab dezvoltat pentru vârsta cronologică și se exprimă greoi în propoziții sau fraze. În articolul următor veți afla cum decurge evaluarea logopedică, ce face logopedul și cum trebuie pregătit copilul pentru vizita la logoped. Psiholog Magdolna Minzatu
Autismul virtual are la bază o nedezvoltare corespunzătoare a sistemului neurologic, din cauza lipsei de stimulare psiho-motrică și senzorială. Comportamentele specifice „autismului clasic”, apar şi în forma „autismului virtual”, din acest motiv este denumit autism. Denumirea de ,,virtual” se referă la faptul că există o legătură de cauzalitate directă între: consumul excesiv (peste 4-5 ore/zi) de mediu virtual (sub formă de: televizor, smart-phone, tabletă, laptop etc) şi comportamentele specifice: Tulburării din spectrul autist. Este important de reținut că: NU toți copiii expuși mediului virtual pot prezenta tulburări în dezvoltare, dar atunci când există deja o predispoziție genetică, se pot instala simptome din spectrul autist și nu numai.
Dr. Adrian Garbea
Ati auzit de termenul „pizzled” ? Da, „pizzled” si nu „puzzled” . De fapt, termenul “pizzled” a aparut in anul 2006, fiind o combinatie intre cuvintele “puzzled” (uimit) si “pissed “ (enervat). Termenul exemplifica sentimentul pe care-l avem atunci cand stam de vorba cu cineva si in mijlocul conversatiei scoate din senin telefonul si isi verifica mesajele sau cine stie ce aplicatie, dialogul devenind monolog sau in cel mai fericit caz interlocutorul raspunde cu aha, mda. In acel moment ne simtim jigniti si indignati. Se pare ca cei mai in masura sa ne puna in aceasta situatie sunt adolescentii. Sunt obisnuiti sa verifice constant ce mesaje au primit, ce noutati sunt pe Facebook sau daca au mai primit energie ori vieti la cine stie ce joc. Ei sacrifica timpul petrecut sau interactiunea sociala reala cu cea digitala, astfel ajungand sa foloseasca pictograme in loc de emotii, ecrane in loc de persoane. Online banking, magazine online, asistenti virtuali, toate acestea nu reprezinta altceva dacat absenta interactiunii cu un casier, vanzator etc. Birourile virtuale, prietenii virtuali chiar si sexul virtual atrag lipsa interactiunii sociale reale. In 2015 a aparut chiar o aplicatie numita „Avoid Humans” care identifica zonele aglomerate pentru a putea fi mai usor de evitat. Pana la urma totul se reduce la saracirea atentiei, puterea noastra de concentrare ducand in permanenta o lupta cu tot ce ne distrage atentia, iar societatii nu-i ramane dacat sa se adapteze: spoturile publicitare s-au redus la maxim 60-90 secunde, articolele au devenit tot mai scurte si telegrafice etc. Neputand oferi in cadrul unei conversatii acelasi volum de informatii precum cel derulat in viteza pe dispozitivele electronice, nu ne ramane decat sa fim “pizzled”. Si poate data vitoare cand stati de vorba cu cineva si auziti ca ati primit un mesaj pe WhatsApp, amanati citirea lui, doar asa…sa nu ramana interlocutorul “pizzled”. Când putem apela la TERAPIA DE CUPLU? Care sunt semnele că avem nevoie de ajutor specializat?3/20/2019 Psiholog Magdolna Minzatu
MOTTO: ,,În scopul de a iubi pe cineva trebuie să ne iubim pe noi înșine mai întâi.” MITURI DESPRE CĂSNICIE:
Visul cu care pășim într-o relație de cuplu, acela de a trăi ,,fericiți până la adânci bătrâneți” reprezintă un mit. O viziune mult mai realistă asupra căsniciei și a relației de cuplu, ar fi să gândim că relația poate fi diferită, că iubirea ne poate ține împreună, că putem avea o influență importantă asupra fericirii partenerului, și că vom reuși să satisfacem unele din nevoile partenerului de viață. Majoritatea conflictelor din cuplu, apar ca rezultat al unor așteptări nerealiste. Eșecul de a face față conflictului într-un mod constructiv, conduce de cele mai multe ori la ruptură în relație. Este important să învățăm să facem față conflictului într-o manieră creativă, valorificând inteligența noastră emoțională. Conflictele apar în mod inevitabil, în toate relațiile de cuplu. Dragostea romantică are o durată limitată, iar partenerii, ajung într-un punct în care fiecare conștientizează că fericirea nu durează o veșnicie. Primele contradicții, formele de agresivitate verbală, tentația de a impune cu forța propriul punct de vedere, sunt indicatori ai disfuncționalităților care vor urma în relație. Toate cuplurile trec printr-un stadiu de luptă de putere, unele aleg să se despartă, altele rămân împreună și continuă cu lupta de putere, numai un procentaj mic, utilizează relația lor pentru a crește și a progresa. Dragostea matură se caracterizează prin mai multă profunzime, acceptarea partenerului așa cum este și valorizarea lui, acceptarea diferențelor și abordarea lor în mod constructiv. Trecerea de la iubirea romantică la cea matură implică un proces cu numeroase provocări și necesită: voință, disciplină, răbdare, cooperare, empatie, comunicare deschisă, acceptarea necondiționată a partenerului. Valorificarea intenției membrilor cuplului de a coopera, conduce la depășirea oricărui obstacol sau conflict ivit în cadrul relației. Care sunt semnele că avem nevoie de terapie de cuplu?
John Gottman susține că anumite interacțiuni negative sunt prezente atunci când relațiile nu sunt satisfăcătoare: critica, disprețul, defensiva și ,,atitudinea glacială”. Într- o relație de cuplu satisfăcătoare, partenerii aleg să acționeze în moduri în care să protejeze sentimentul de apartenență de care fiecare are nevoie. În loc să acționeze în interesul personal, cuplul funcțional: va alege acele comportamente care susțin scopurile pozitive ale relației. Cele patru scopuri pozitive care pot duce la o căsnicie mai bună:
Terapia de cuplu este eficientă: nu doar în situații de criză sau în pragul divorțului, ci mai ales în scop preventiv: ședințele de terapie pot contribui la optimizarea funcționării și la îmbogățirea relației de cuplu. Partenerii își dezvoltă noi abilități care sprijină abordarea constructivă a conflictelor inerente în orice cuplu. Consilierea pre-maritală poate fi extrem de utilă pentru că partenerii au prilejul de se înțelege reciproc și a se descoperi mai bine, își dezvoltă noi abilități de comunicare- care reprezintă baza unei relații eficiente, își formează abilități de gestionarea constructivă a conflictelor în cuplu, constientizează semnificația sintagmei ,,O căsnicie bună/ o relație bună, începe cu tine”, adică cu dezvoltare personală și autocunoaștere. De asemenea, învață să aplice tehnici de încurajare și metode de menținere a căsniciei. Ozana Nițulescu
Psihoterapeut centrat pe persoană Pentru cei mai mulți dintre noi, viața urmează coordonatele trasate de societate: suntem susținuți să intrăm într-un sistem educațional, apoi să ne găsim un loc pe piața de muncă, pentru ca după o anumită vârstă să intrăm la pensie. Așa se face că, dacă alegem să urmăm acești pași, ce facem cu timpul nostru este în mare parte dictat de activitatea noastră profesională. Iar în condițiile în care petrecem în medie opt ore dormind, opt ore la job, și între una și trei ore pregătindu-ne pentru ce avem de făcut și mergând dintr-un loc în altul, timpul rămas liber devine foarte prețios. Așadar, ce putem face pentru a-l valorifica pe cât posibil, pentru a ne trăi viața cu sens și mulțumire? Iată câteva idei, dintr-o perspectivă centrată pe persoană. Să ne luăm timp pentru noi înșine Odată cu creșterea responsabilităților și cu avansarea tehnologiei, ritmul vieții devine din ce în ce mai alert. Stimuli de tot felul ne distrag atenția constant, și unele lucruri tind să ne țină captivi fără chiar să ne dăm seama. Suntem înconjurați de ecrane, învăluiți în zgomot și trebuie să răspundem multor solicitări – atât la job cât și în viața personală. În tot acest iureș, poate deveni foarte ușor să ne pierdem pe noi înșine din vedere. Pentru a reintra în control și a redeveni conștienți de puterea noastră de alegere, poate fi util ca din când în când să ne luăm în mod voit un timp special pentru asta și pentru a ne reconecta la noi înșine. Pot fi doar câteva minute, ore, sau chiar o zi întreagă – depinde de ce și cum avem nevoie. E important însă ca în acest timp să avem cât mai puține distrageri (sonore, vizuale, relaționale, posturale) pentru a ne îndrepta atenția și a ne concentra mai ușor la cum suntem în acel moment: ce simte corpul nostru, ce emoții ne cuprind, ce nevoi avem, ce contează cel mai mult pentru noi și care ne sunt prioritățile, ce ne lipsește și ce avem de prisos, ce ne preocupă și ce ne bucură (de exemplu). Nu trebuie să și facem chiar în acel timp ceva în legătură cu aceste lucruri, ci doar să devenim conștienți de ele – pe cât posibil fără a le judeca sau analiza prea mult – să luăm notă cu privire la cum suntem în prezent. Ne va aduce un plus de claritate și de prospețime, precum și mai multe informații care să ne sprijine mai apoi alegerile (de exemplu, ne poate ajuta să ne dăm mai bine seama de ce vrem să facem în perioada imediat următoare). Timp ne mai putem lua și pentru a rupe ritmul în care intrăm automat – să ne luăm adică din când în când pauze, pe care să le respectăm, pentru a ne reîncărca bateriile. Indiferent de cât durează, pauzele sunt cu atât mai satisfăcătoare și regenerante cu cât în decursul lor avem grijă de nevoile noastre reale de moment și folosim alte resurse decât cele obișnuite. De exemplu, dacă la job am depus foarte mult efort intelectual și urmează să ajungem acasă, unde ne așteaptă eventual copiii, cu multe nevoi emoționale, pe drum putem face ceva care să ne implice corpul și simțurile: putem face o oprire la înot sau la un muzeu, putem alege un drum nou, poate printr-un parc sau o zonă liniștită, putem asculta cu atenție muzică, admira peisajul, sau căuta anumite detalii la clădirile din jur. Sau invers, dacă la job depunem mult efort fizic, ne putem lua timp pentru a ne antrena mintea sau hrăni emoțional – cum ar fi cititul unei cărți sau al unui articol pe o temă care ne pasionează, mersul la teatru, operă sau concert, o discuție cu prietenii, sau întâlnirea cu persoane dragi. Orice poate funcționa, atâta vreme cât e ceva făcut cu intenție și aduce sens și bucurie. Să folosim și alte părți din noi Așa cum folosim anumite resurse mai des decât altele (prin „resurse” mă refer aici la forme de manifestare a energiei noastre vitale – cum ar fi de pildă rezistența fizică, capacitatea de concentrare pe sarcini intelectuale, implicarea emoțională, creativitatea, atenția distributivă ș.a.m.d.), există și părți din noi pe care le folosim mai des decât altele. În psihoterapia centrată pe persoană, părțile din noi se numesc configurații ale self-ului și reprezintă structuri coerente ale personalității care se exprimă în anumite situații de viață. Deși fiecare persoană poate avea doar configurații unice, complet proprii, există multe asemănătoare de la un om la altul. De exemplu, foarte mulți dintre noi avem un copil interior: adică în anumite contexte reacționăm în moduri care pentru noi sunt specifice unui copil, sau există anumite situații în viața noastră pe care le întâmpinăm sau cărora le facem față prin această parte din noi înșine, care este asemănătoare unui copil. Observându-ne comportamentul și fiind atenți la felurile în care ne simțim, putem numi și descrie configurații ale self-ului nostru care să ne ajute să ne dăm seama mai clar ce se întâmplă în viața noastră și ce putem face diferit, dacă dorim. De pildă, ne putem lua timp pentru a observa cum suntem noi la job. Bunăoară, cât timp am lucrat la Muzeul Național de Artă al României, pot spune despre mine că eram Copilul-cuminte-dornic-să-ajute (de când am citit „Aleodor împărat” am rămas impresionată de modul acesta descriptiv de a numi un personaj, inspirată fiind de „Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop”): eram dedicată, deschisă, energică și jucăușă, săritoare și atentă, și mă străduiam să fac totul cât mai bine și mai complet, ca toată lumea să fie pe cât posibil de mulțumită. Lăsând la o parte chestiunea adecvării acestui mod de a fi la jobul meu de atunci, fără să-mi dau seama tindeam să-l las pe Copilul-cuminte-dornic-să-ajute să se descurce și cu celelalte situații de viață prin care treceam – fapt care mă ducea ori către extenuare, ori către nemulțumire și lipsă de sens. Suntem ființe complexe, cu multe posibilități, interese și aptitudini. Să folosim doar o parte dintre ele în mod continuu, din cine suntem noi, ne poate epuiza, blaza, frustra, înfuria, deprima sau chiar îmbolnăvi. De aceea, prinde bine să ne dăm seama ce configurații ale self-ului nostru sunt cel mai prezente în viața pe care o trăim, să ne întrebăm din când în când dacă mai sunt și alte părți din noi care simt nevoia să se manifeste, și să facem loc și pentru ele, găsind situații sau contexte în care să reacționăm diferit față de obicei. Să facem lucruri care ne bucură, au sens pentru noi și sunt cât mai potrivite cu nevoile noastre reale Am mai scris asta și mai sus, dar merită dezvoltat, tocmai pentru că posibilitățile de a ne petrece timpul liber fără să ne dăm seama de el, fără să fim cu adevărat prezenți în ceea ce facem, sunt nenumărate și foarte la îndemână. Adesea, plecăm de la serviciu obosiți și încărcați, doar pentru a intra direct într-un trafic aglomerat care ne obosește și mai tare, și a ajunge apoi acasă unde ori e nevoie de noi în diferite feluri, ori e prea liniște – și atunci cel mai ușor este să intrăm oarecum pe pilot automat ca să treacă seara mai repede și a doua zi să o luăm de la capăt. Uneori, aceasta chiar e cea mai bună alegere. Dar pentru a evita nemulțumirile semnificative și pe termen lung și pentru a duce o viață cât mai sănătoasă, ajută să ne dăm seama dacă și când o anumită activitate chiar ne bucură, are sens pentru noi și răspunde unei nevoi reale – și dacă nu este așa, să găsim o alta mai potrivită. Când spun „nevoie reală” am în minte acele nevoi care sunt nedistorsionate de felurile în care credem că ar trebui să se întâmple lucrurile, sau pe care am fost învățați că ar trebui să le face ori să ni le dorim. De exemplu, am surprins la mine un tipar comportamental: de multe ori după un efort intens am simțit nevoia, în mod firesc, să mă odihnesc; dar pentru că mi-am format (probabil când eram mică) ideea că trebuie să mă ocup cât mai repede de ceea ce am de făcut într-o zi, să nu las lucrurile să aștepte, mi-am ignorat nevoia de odihnă și am continuat să îmi văd de treburi; când am ajuns într-un sfârșit acasă, din nou, în loc să fac ceva care să mă odihnească, am pornit un ecran în fața căruia m-am postat pentru restul orelor din zi (pentru că, tot atunci când eram mică, am reținut că pot să mă uit la televizor sau să mă joc la calculator doar în timpul meu liber – și am dedus, eronat, că timpul meu liber în principal pentru asta este; dar și pentru că, obosită fiind, am impresia că nu mai am energie pentru altceva) – lucru care m-a obosit și mai mult. Dacă am continuat în același fel pentru mai multe zile, nevoia mea de odihnă nu a făcut decât să crească și să devină din ce în ce mai stringentă, împiedicându-mă să fac lucrurile pe care mi le-am propus. Soluția pentru mine în aceste situații este să îmi dau seama când am nevoie să mă odihnesc și să fac ceva cât mai curând pentru a adresa corect această nevoie – să dorm, sau să ies la o plimbare lejeră, sau pur și simplu să-mi iau o pauză de felul celor despre care am scris mai devreme. Pot apoi să mă ocup mult mai bine de celelalte lucruri pe care le am de făcut și sunt mai mulțumită și mai liniștită. Fiind pe cât posibil atenți la nevoile noastre reale și luându-le în serios – o capacitate care prin exercițiu se dezvoltă din ce în ce mai mult – putem alege mai potrivit pentru noi înșine, mai congruent. Putem alege să ne implicăm în activități care să ne bucure, care să ne crească și îmbogățească universul interior, care să ne hrănească energia, să fie cu sens pentru noi și să respecte cât mai mult din cine suntem. Astfel, nu mai suntem atât de afectați de iureșul din lume și ne putem recâștiga propria viață – atât în timpul nostru liber cât și în activitatea noastră profesională. Psiholog Magdolna Minzatu
,,DEMOCRAȚIA trebuie să înceapă de acasă...fiecare participând la organizarea, la experimentarea și explorarea tuturor căilor până când se ajunge la cea care se dovedește să fie cea mai potrivită binelui comun. Apoi, noi avem o ordine naturală bazată pe LIBERTATE pentru TOȚI și pe un simț al RESPONSABILITĂȚII care este caracteristic oamenilor liberi de pretutindeni.” (Rudolf Dreikurs) Un copil descurajat crede despre sine că nu este valoros și va încerca să compenseze acest sentiment de inferioritate, real sau imaginar, prin comportamente despre care crede, în mod greșit, că îl pot ajuta să aparțină și să se simtă superior. Copilul cu un comportament nepotrivit este DESCURAJAT. Sarcina părinților unor copii cu comportamente nepotrivite are două componente:
Psihologia adleriană, oferă părinților strategii și tehnici în creșterea copilului care îl ajută să devină o persoană grijulie, responsabilă și un membru al societății care contribuie la binele celorlalți. Copiii cu interes social găsesc modalități de a rezolva cu succes provocările apărute în sarcinile vieții. În cadrul ședințelor/ sesiunilor de parenting adlerian- se oferă sugestii practice legate de asigurarea în familie a unei educații parentale eficiente și durabile, care îi învață pe părinți cum să rezolve probleme comune care apar de la naștere până la adolescență.
PRINCIPIILE ADLERIENE DE CREȘTERE A COPILULUI (R. Dreikurs)
Psiholog Magdolna Minzatu
,,Fiecare ființă umană se străduiește să aibă o semnificație; dar oamenii fac întotdeauna greșeli dacă nu văd că întreaga lor semnificație constă în contribuția lor la viețile altora.” (A. Adler) A. Adler a privit toate problemele neadaptării ca pe deficiențe ale Interesului Social. Când persoana contribuie la binele omenirii, ființa umană are posibilitatea de a-și dezvolta creativitatea pentru rezolvarea problemelor, pentru completarea sarcinilor vieții, în loc de a-și consuma energiile pentru a demonstra că este ,,îndeajuns de bună” sau o persoană care înseamnă ceva. · Cum se manifestă depresia de sărbători (Crăciun și Revelion)? Depresia de sărbători, este ca o reacție la descurajare și cuprinde în profunzimea sa sentimente de inferioritate manifestate în plan: - comportamental prin: retragere, izolare socială, lipsa de activitate; - afectiv prin: sentimente de singurătate, inutilitate, tristețe, anxietate, emoții negative; resimțirea accentuată a ,,golului” financiar, presiune trăită sub formă de frustrări și neîmpliniri; - cognitiv prin: convingeri de bază disfuncționale, dificultăți de concentrare, stimă de sine scăzută; - fiziologic: insomnie, oboseală, lipsă de energie; Depresia de sărbători, apare ca urmare a sentimentelor de insecuritate, de singurătate, de gol interior resimțite de către persoanele vulnerabile. Este pusă în strânsă legătură cu depresia sezonieră. Printre persoanele predispuse la instalarea unei depresii de sărbători, se numără: cele divorțate sau separate, cele care trăiesc singurătatea în cuplu; cele cărora le-a decedat partenerul de viață; vârstnicii; cele care au mai trăit înainte episoade depresive sau care au trecut printr-o grea încercare, cum ar fi: pierderea locului de muncă, doliul. · Cum să abordăm depresia de sărbători? Persoanele care se știu predispuse la depresie și care au mai traversat episoade depresive în trecut, este important să adopte din timp, măsuri de prevenție: · Respectați o rutină a meditației de dimineață, care să vă împuternicească și să vă seteze tonul afectiv al zilei. Ritualul meditatiei de dimineață (,,The power hour”, T. Robbins) Durata: 10 minute; pe muzică de relaxare; Instructaj: ,,Te așezi într-o poziție confortabilă, închizi ușor ochii și urmă-rești cu atenție ritmul respirației tale: inspiri- expiri. Lasă-ți corpul să se relaxeze profund și începi să te gândești la trei lucruri pentru care ești cu adevărat recunoscător. Maximalizează sentimentele de apreciere, de bucurie și de entuziasm. Bucură-te cu adevărat! (durata 3 minute) În următoarele 3 minute, rostești o rugăciune (sau îți formulezi în minte, urărări de bine), pentru familia și prietenii tăi. In ultimele trei minute ale meditației, tot ceea ce trebuie să faci este să te focusezi pe trei lucruri, procesate rând pe rând, pe care în viitorul apropiat, îți dorești să le îndeplinești. Trăiește-le, simte-le, experimentează-le.” Meditația de dimineață, subliniază faptul că atunci când te simți recunoscător pentru ceva, adică apreciezi ceea ce ai în prezent, nu poți să te simți în același timp și îngrijorat, trist, supărat. Astfel, se instalează o stare emoțională pozitivă de dimineață și care definește tonul zilei. Oamenii își doresc să fie fericiți, însă se pierd în obiceiuri nesănătoase, sunt mereu îngrijorați, frustrați si stresați din cauza lucrurilor pe care nu le au. · Puteți alege între următoarele tehnici: o meditatie dirijtă, ascultați o muzică de meditație, de relaxare; tehnica ,,Afirmațiilor”; ascultați cărți audio, centrate pe auto-motivare, pe dezvoltare personală; urmăriți materiale video, cu mesaje de încurajare, care să vă inspire; tehnicile de artterapie; completarea zilnică a ,,Jurnalului de Recunoștință”; urmăriți comedii care vă pot binedispune. · Participați la programe de dezvoltare personală sau la ședinte de psihoterapie adleriană care au rolul de a ajuta persoana să își redirecționeze scopurile și convingerile dezadaptative spre dizolvarea sentimentului de inferioritate și sentimente crescânde de apartenență și Interes Social. ,,Imaginația este totul. Este avanpremiera atracțiilor viitoare ale vieții.” (Albert Einstein) · TEHNICA VIZUALIZĂRII (Dr. D.R.Hamilton) Vizualizarea este un instrument puternic prin care adăugăm un scop și o direcție vieții noastre. În acord cu ceea ce ne imaginăm, hărțile neuronale se modifică, iar în creier și în organism se eliberează substanțe chimice, sunt activate și dezactivate gene, iar celulele stem primesc instrucțiuni despre tipul de celulă în care trebuie să se transforme. Creierul nu face distincția între real și imaginar. Instructaj pentru vizualizare: ,,Gândiți-vă la un moment din viața voastră când ați fost foarte fericit (ă). Acum surpindeți acel moment într-o mingiuță transparentă de lumină și deplasați-o în inimă sau creier. Priviți-o cum se multiplică de sute de mii de ori și priviți mingiuțele cum plutesc în jurul capului vostru, până când organismul vostru devine pur și simplu saturat de ele.” · Recomandări practice: 1. Sărbătoarea Crăciunului, se referă la ,,a dărui” și nu se rezumă la cadouri costisitoare. În această perioadă, aveți prilejul de a vă valorifica talentul artistic, întregul potențial creativ: pregătiți cadouri handmade, personalizate, inedite si speciale. 2. Vă puteți adresa întrebarea: ,,Cum pot ajuta concret pe cineva care se află în dificultate?”. În felul acesta, se dezvoltă interesul social, decentrarea de pe sine, sunt antrenate abilitățile de relaționare și comu-nicare. Aveți oportunitatea de a vă înscrie ca voluntari pentru programe cu caracter umanitar și puteți vizita: copiii din centrele de plasament, vârstnicii, oamenii bolnavi internați în spital, iar astfel veți constata că de fapt, ,,problema” pe care o resimțiți este una gestionabilă. 3. Pregătiți-vă emoțional și mental pentru întâmpinarea sărbătorilor de iarnă și setați-vă așteptări realiste. 4. Încercați să re-aduceți în prezent spiritul autentic, magic și simplitatea Craciunului copilăriei dv., prin: ascultarea de colinde, decorarea locuinței, pregătirea de prăjituri, mâncăruri specifice, reluați legătura cu prietenii vechi ai copilăriei, participați la slujba de Crăciun, în biserica în care mergeați când erați copil. 5. Alegeți să fiți înconjurați de familie, de prieteni și de cei dragi, participați la evenimentele la care vă face plăcere. Izolarea socială, poate intensifica stările afective negative. Pentru a păși încrezători în noul an, parcurgeți pașii propuși de Legea atracției universale (documentarul ,,The Secret”), deoarece devenim și atragem în viața noastră, ceea ce ne gândim cel mai mult. I. Cere Universului tot ceea ce îți dorești să obții în noul an. Întocmește o listă cu toate scopurile pe care dorești să le atingi în anul care vine. În primul rând, să apreciezi ceea ce ai deja: ,,Sunt atât de recunoscător (oare) și fericit (ă) pentru că....”, iar astfel vei atrage și mai multe lucruri bune în viața ta (ex. sănătate, bani, mașină, loc de muncă etc.) II. Crede- că deja ai obținut ceea ce îți dorești. Universul se va aranja pentru a primi ceea ce ai cerut și vei atrage calea prin care obții exact ceea ce îți dorești. III. Primește și vizualizează ceea ce dorești să obții. Trăiește, simte-te ca și cum ai fi obținut deja lucrurile pe care le-ai cerut. Când vizualizezi, de fapt materializezi. Vizualizarea, presupune derularea constantă în minte a imaginii a ceea ce ne dorim să primim de la Univers și se insistă pe rezultatul final. (ex.: îți dorești o mașină nouă- te imaginezi deja la volanul noii achiziții pe care o conduci.) Gândul, viziunea, sentimentul de împlinire și comportamentul- se aliniază, se armonizează și vor ajunge să fie o ușă deschisă, prin care puterea Universului: se va manifesta. IV. Construiește-ți ,,Panoul viziunilor/ viselor”- expune într-un loc vizibil, un tablou cu imagini/ concepte/simboluri, cu tot ceea ce dorești să obții concret, în noul an. (ex. un nou loc de muncă, o relație durabilă, o locuință nouă, sănătate etc.). V. Focusează-te pe a avea o stare emoțională pozitivă și alege să te comporți, ca și cum le-ai fi obținut deja. VI. Depune efort constant- în direcția îndeplinirii scopurilor tale, cu entuziasm și o stare de bine. Psiholog Magdolna MINZATU
,,Viata necesita curajul de a fi IMPERFECT! Nu ne putem proteja copiii de viata, de aceea este necesar sa îi pregatim pentru ea.” (Rudolf Dreikurs) Dependenta de jocurile pe calculator, a fost recunoscuta recent de Organizatia Mondiala a Sanatatii ca fiind o afectiune psihica, iar diagnosticul de dependenta este garantat cand comportamentul jucatorilor este suficient de sever incat sa determine deteriorari semnificative la nivel: personal, familial, social, educational, ocupational si in alte zone importante de functionare ale jucatorului. Se atribuie diagnosticul de dependenta atunci cand jucatorul, practica aceasta activitate de cel putin un an de zile. Criteriile de diagnostic pentru dependenta de jocurile pe calculator sunt urmatoarele:
Cercetarile in domeniu, indica faptul ca adolescentii sunt mai expusi dependentei de jocurile pe calculator, prin prisma etapei de dezvoltare in care se afla, marcata de sentimente contradictorii si relatii problematice, cu parintii, in special. Copiii cad si ei mai usor in mirajul jocurilor video. Insa, dependenta de jocurile pe calculator, poate sa intervina la orice varsta, inclusiv in cazul adultilor activi profesional. Portretul psihologic al persoanei dependente de jocurile pe calculator poate include:
Un studiu realizat asupra efectelor dependentei de jocurile video, pe segmentul de varsta tanara, a aratat ca jucatorii care se refugiaza in acest tip de conduita, prezinta anumite tipare de comportament:
Cum se poate trata dependenta de jocurile pe calculator? Principala provocare este data de prezenta calculatorului in viata si activitatile de zi cu zi. Astfel, persoana dependenta de jocurile pe calculator este pusa in situatia, de a intra zi de zi in contact, cu mijlocul dependentei sale si astfel este important sa invete sa gestioneze aceasta interactiune. Este util sa isi dezvolte un set de abilitati care sa il ajute sa managerieze folosirea calculatorului in scopuri utile, si nu acela de a juca in mod compulsiv si fara limite prestabilite. Atunci cand persoana dependenta ramane singura, isi poate propune initial sa deschida jocul doar ,,pentru cateva minute”, dupa care se pot transforma minutele in ore. Tinand cont de faptul ca jocurile dau un nivel mare de dependenta, o ora de joc se poate transforma in doua, trei chiar si o jumatate de zi, iar persoana dependenta poate ajunge in locul de unde a plecat. Astfel, se instaleaza descurajarea, iar insatisfactia este si mai mare, cea a esecului. Un demers important pentru jucatorul dependent este sa ajunga sa constientizeze impactul negativ pe care il are acest comportament adictiv asupra calitatii vietii si a starii sale de sanatate. Dupa care, sa decida cu fermitate asupra necesitatii de a adopta o schimbare majora in comportament, urmata de depunerea unui efort constant in vederea atingerii scopului stabilit. Atat in cazul copiilor, cat si al adolescentilor este important ca membrii familiei care sesizeaza prezenta adictiei, sa sprijine persoana afectata, prin directionarea si incurajarea: spre activitati alternative de petrecere a timpului liber, pornind de la pasiunile sale; includerea in echipe sportive, in ateliere de creatie, in activitate de voluntariat la ONG-uri, inscrierea la cursuri de autocunoastere si dezvoltare personala, participarea la sedinte de psihoterapie individuala, de grup sau de familie. Psihiatrul R. Dreikurs, a definit scopurile gresite ale comportamentului necooperant al copiilor si adolescentilor: atentia, puterea, razbunarea, inadecvarea, iar al cincelea scop: distractia, a fost observat in mod evident la adolescenti. Pe masura ce copilul se indreapta spre adolescenta, este util pentru adulti sa il sustina in incercarea unei varietati de experiente: in plan scolar, in organizatii, in echipa, printr-un loc de munca cu jumatate de norma, in hobby-uri si prin orice alte mijloace ce pot fi de ajutor pentru acestia, pentru ca petrecerea timpului liber, sa se realizeze intr-o maniera utila, morala si etica. Modelul pe care il oferim copiilor, va influenta calea pe care ei o vor alege pentru a face viata interesanta. Atunci cand adolescentii descopera ca oportunitatile pe care le au de a-si face viata interesanta intr-o maniera productiva sunt sever limitate, adeseori se indreapta spre partea iresponsabila, inutila si chiar ilegala pentru a obtine distractie. Psihoterapia adleriana propune o tehnica de parenting, care poate juca un rol important mai ales in prevenirea instalarii dependentei de jocurile pe calculator si anume: infiintarea consiliului de familie. Copiii au astfel sansa de a invata deprinderi esentiale pentru a deveni rezilienti in fata provocarilor. Adler considera ca cea mai mare resursa a unui copil este curajul de a face fata incercarilor vietii. Complimentele, aprecierile reciproce, gasirea solutiilor, deciziile luate impreuna sunt componente ale intalnirii de familie, organizata o data pe saptamana si scot la iveala potentialul fiecaruia, ajuta la clarificarea faptului ca fiecare membru da dovada de capabilitate. Aceasta abordare dezvolta: respectul reciproc, responsabilitatea reciproca si promoveaza egalitatea. In Intalnirea de familie, se decide si maniera in care membrii familiei, aleg in fiecare saptamana sa isi petreaca timpul liber. In felul acesta, se incurajeaza activitatile de recreere si socializare utile, constructive si programate de catre copii. 10 semne ale consumului de etnobotanice la adolescenți, pe care le poate identifica un parinte10/2/2018 Psiholog Roxana Cucu
„Etnobotanicele si drogurile clasice duc la portile Paradisului dar nu te lasa sa intri.” Tinerii in special recurg la evadarea in droguri pentru a atinge stari de spirit superioare si senzatii noi, dar care sunt doar o iluzie si au efecte profunde si devastatoare asupra facultatilor mentale si asupra sanatatii generale. Se ghideaza dupa deviza " viata e un drog fara efect si cautam unul cu efect". Principalele semne ale consumului de etnobotanice la adolescenti:
Etnobotanicele se comercializeaza facil, in mediul on line, in camine studentesti, spice shops etc. Se gasesc sub forma de comprimate, prafuri, tigari, fragmente vegetale in plicuri. Se mai numesc: genie, pulse, spice diamond, shunk, la care se adauga prafuri obtinute din extras de salvie, zorele, cornul secarei, mitragina, keraton. Etnobotanicele sunt mai periculoase decat drogurile clasice deoarece nu se cunosc efectele lor iar medicii nu stiu mereu ce tratament pot aplica. Isteria drogurilor "legale" a atins apogeul in 2010 si persista si acum in forme mai subtile. Este un mod de socializare in randul multor tineri, apropiindu-i si pe cei instrainati, inadaptati, cu probleme de integrare. Provoaca omniscenta (ei le stiu si le cunosc pe toate), lucru care ingreuneaza cooperarea. |
NeuromedicaCentru de diagnostic și tratament al afecțiunilor neuropsihice Archives
January 2025
Categories |